2018-04-27 AGTTS OMAGIAZA BTT Acum 50 de ani, BTT intra in vietile noastre pentru a deveni un nou mod de viata! . . . 2016-04-17 TANTI OARA - NUNTA DE AUR CU MUNTELE 17 aprilie 2016 O știți: mică, iute, mereu numai zâmbet! Întrebarea care rămâne, singură, după ce ai văzut-o cum s-a ridicat din cenușă și a ridicat în munte Phoenix-ul și-l ține viu pentru noi: Din ce ești făcută, Tanti Oara? Cei care o știți și o iubiți, veniți azi la Diham - Phoenix, să-i spuneți LA MULȚI ANI! . . . 2016-04-01 URCÂND PE MUNTE INTRI ÎN MARELE TEMPLU AL NATURII Constantin Stătescu Aș vrea să discutăm despre M U N T E. Prietene, ai răspuns vreodată chemării milenare a muntelui? La vreme de luptă și răstriște, muntele i-a dat omului un adăpost. La vreme de muncă pașnică i-a dat bogăția ascunsă în străfunduri. Întotdeauna i-a dat omului frumusețe și l-a făcut mai încrezător în puterile sale. I-a fost reazem și speranță. Aspirația spre înaltul muntelui s-a înfrățit mereu cu aspirația spre marile idealuri ale omenirii. De aceea te întreb, dragă prietene, ai răspuns vreodată la chemarea muntelui? Ți-ai încercat voința în asprul urcuș al Pietrei Craiului, de la Plaiul Foii, pe la Lanțuri, la Vârful Baciului, zis și LA OM, pe ascuțișul crestei, înspre Turnuri, să te retragi la popasul de la Curmătura? Te cheamă Bâlea Făgărașului, acolo unde omul a durat drum nou care unește, prin tunelul săpat cu trudă în piatra adâncului, plaiurile argeșene cu cele sibiene. Dacă te duci în Munții Făgăraș nu ocoli Cascada Șerbotei; ea îți va recita, în puhoiul de apă lovită în stâncă, o poezie dură, din vreme de departe, despre Negoiul închis în strungi de piatră, iar firul de argint al Sărății îți va șopti ecouri de poveste fără de sfârșit. Te așteaptă Retezatul, să-ți spună legende cu lacuri limpezi și adânci, te cheamă lumea de basm a Porților Bucurei, a Lacului Bucura, a Tăului Negru și Zănoaga; apoi te așteaptă Lacul Galeș, să cobori din înălțimea Vârfului Mare. Ai auzit vreodată, la miez de noapte, lătratul câinilor la stâna Găieru, anunțând muntelui că marele urs a venit din nou să-și ia tributul? Este același lătrat pe care-l poți auzi la toate stânele munților – la Știbeaua, în Munții Topologului, la Cârnaia, sub Cindrel, și peste tot, în altă parte... în Vrancea, în Ciucaș, în Munții Apuseni. Te așteaptă însinguratul Parâng, să-ți arate un drum vechi peste munte, pe la Oașa și Obârșia Lotrului, spre a te conduce peste înălțimi – din Transilvania în Oltenia oamenilor cu mintea mereu vioaie, devale de Novaci, cu îndemn de călătorie spre Coloana fără de sfârșit a Târgu Jiului. Te așteaptă Munii Rodnei, te cheamă Maramureșul, te cheamă strănepoții vechilor daci liberi, cu chipuri modelate ca într-un basorelief ce poate fi încrustat pe o nouă Columnă a izbânzilor românești de acum. Ai înnoptat vreodată în taină de pădure, lângă un foc ce adoarme și el târziu, înspre crăpat de ziuă? Dacă nu ai făcut-o, fă-o! Vei vedea un cer cum n-ai mai văzut niciodată, cu multe, multe stele, necunoscute stele. Să nu uiți însă, niciodată, prietene, că muntelui îi este străină vulgaritatea. Muntele înseamnă OMENIE, PRIETENIE. Muntele este voie bună, tinerețe, aspirație spre mereu mai înaltele idealuri ale omenirii. . . . 2016-03-24 ASOCIAȚIA GHIZILOR de TURISM TEMATIC și SPECIALIZAT A.G.T.T.S. SE PREZINTĂ AM FOST... cei care, începând cu 30 septembrie 1968, data autorizării înființării Biroului de Turism pentru Tineret ne-am canalizat energia, cunoștințele, abilitățile și talentul spre practicarea turismului montan, tematic, specializat, în calitate de GHIZI BTT, absolvind Școlile de ghizi montani și tematici organizate anual de Centrul Universitar București și Agenția BTT București (circa 1.500 de ghizi aflați în evidențele Agenției BTT București în intervalul 1968-1997) SUNTEM... cei care, la 20 februarie 2015, ne-am reunit pentru a pune bazele unei asociații profesionale care să-i recunoască și să-i reprezinte pe ghizii cu experiență în turismul montan, tematic și specializat, să le apere drepturile și să militeze pentru armonizarea legislației turismului românesc cu legislația europeană și internațională (A.G.T.T.S. a luat ființă la 25.03.2015 – șapte membri fondatori și peste 300 asociați și simpatizanți) VOM FI... cei care vor transmite generației următoare cunoștințele, experiența și mai ales spiritul care ne animă și ne strânge laolaltă de aproape jumătate de veac. CE FACEM? Promovăm formele moderne de turism , formarea, pregătirea și perfecționarea continuă a ghizilor , formarea și evaluarea formatorilor; milităm pentru elaborarea și adoptarea unei legislații moderne în domeniu și alinierea ei cu legislația internațională, pentru aplicarea normelor ecologiei și dezvoltarea turismului durabil în România CU CINE COLABORĂM? În vederea realizării scopului declarat, A.G.T.T.S. coloborează cu Parlamentul și Guvernul României, Ministerul Tineretului și Sportului, Autoritatea Națională pentru Turism, Comisia pentru ocrotirea monumentelor naturii din cadrul Academiei Române, Ministerul Apelor, Pădurilor și Mediului, facultățile de turism și geografie din București, cu asociațiile și cluburile de profil din țară și străinătate. CE NE ENTUZIASMEAZĂ? Marea noastră pasiune este și rămâne DRUMEȚIA în orice anotimp. Călătorim cu orice mijloc de transport, însoțim turiști în orice colț de țară sau de lume, dar mișcarea și plimbările în mijlocul naturii sunt și rămân pentru noi pe primul loc. A întinde cortul în iarba verde și mătosoasă, lângă susur de izvor înseamnă tihnă, reculegere, aer pur, somn adânc, zori limpezi, cântec de privighetoare, roua dimineții, luceafăr de ziuă, un foc de tabără, un cântec drag... în mijlocul celui mai grozav grup de prieteni, fotografii și depănarea amintirilor comune, dar și proiecte de viitor... . . . 2016-03-18 O M A G I U S-a născut în anul cînd iarna și primăvara, ignorînd legile firii, împleteau beteala fulgilor de nea cu petalele ghioceilor, pe fundalul unui cer care zîmbea timid primelor raze călduțe de soare. S-a avîntat în viață deschizîndu-și sufletul naturii, formelor ei cele mai gingașe și mai svelte, crestelor înverzite, ruginii sau cărunte ale muntelui și, mai presus de toate, conviețuirii armonioase dintre om și natură. Gioni Baboș i-a adunat în jurul său pe cei care, încercați de același dor, l-au iubit și respectat mereu – ca om, coleg, dascăl sau prieten și, cu toții, ca OM DE MUNTE. A dăruit tuturor – celor care l-au cunoscut și s-au bucurat de prezența lui – o părticică din dragostea lui pentru înălțimi și pentru adîncuri, pentru susurul cristalin al apelor și pentru freamătul trestiilor, o parte din curajul și cutezanța lui, din capacitatea lui de a se emoționa în fața frumuseților cu care ne răsfață și ne încîntă natura, o parte din fermitatea lui în luarea promptă a deciziilor și din hotărîrea de a-și asuma riscul atunci cînd era cazul. A sădit în sufletul multor tineri dorința de a cunoaște, iubi și ocroti muntele, natura, omul. I-a învățat să fie prieteni, să se înțeleagă, să se ajute, să se pătrundă de semeția și puritatea crestelor senine sau înnegurate, să fie drepți și buni. A dăruit mereu, fără economie, din resursele sale spirituale, gîndindu-se neîncetat la bucuria celor din jur, uitîndu-se pe sine. Inima lui, în care sălășuiau în armonie toate anotimpurile, n-a mai putut cuprinde această primăvară tristă. S-a stins în inima Bucegilor, contopindu-și spiritul cu adierea lină a zefirului, în fapt de seară, prin cetina brazilor din Strunga, printre zadele din Lăptici sau printre brîndușele abia mijind de sub petele de nea ce mai dăinuie încă la intrarea în Valea Horoabelor. Vînt pustiitor pentru sufletele noastre, nedumerite încă de dispariția celui care polariza în jurul său pe toți iubitorii crestelor, cheilor, adîncurilor, florii de colț sau nuferilor albi și galbeni. L-au pierdut Bucegii și Delta, Ceahlăul și Dunărea, l-am pierdut noi! Asemenea celor care dispar tineri și frumoși, pe care timpul nu-i poate altera în gîndurile noastre, îi vom păstra vie amintirea și o lacrimă, într-un colț tainic de suflet, pe portița de intrare a căruia scrie simplu, dar duios: ’intră, prietene’. Și îl vom avea aproape, în gînd, ori de cite ori, răspunzînd la chemarea muntelui, privind de pe creste în zare, vom simți nevoia să-I spunem cuiva: ’MULȚUMESC’. 16 martie 1986 Mariana Tâncu . . .